luni, 1 decembrie 2008

Hora Unirii


Azi iar e ziua Romaniei. A fost si anul trecut. Am sărbătorit-o cu Sulfina mea și cu un prieten al meu care avea și el o Păpădie. Ne-am îmbătat noi un pic și pe urmă ne-am deșteptat de la imnul național pe care l-am cântat să ne-audă tot cartierul. Cum ne-am deșteptat și am văzut ce betoci suntem am început să ne pupăm de dor de țară. Asta face dorul din om.
Ți-e dor tare? M-a întrebat prietenul ăsta al meu
Tare de tot, îmi vine să beau o cisternă de bere, atât mi-e de dor
Mie îmi vine să-mi dau cu capul de pereți de dor
Iar mie îmi vine să-mi dau cu el de copaci, nu m-am lăsat nici eu
Mie de fereastră
De fereastră nu, că mi-o spargi, mai bine de calea ferată
Îmi vine să-mi dau cu capul de calea ferată
Pe urmă am dat amândoi cu capul de masă și am adormit și am visat Hora Unirii

5 comentarii:

Aimee spunea...

Buna sara si bine te-am regasit Dodu :). Si mie imi era dor de scrierile tale :).
Am sa te citesc mai des de acum incolo :).

Anonim spunea...

Bine m-ai regasit, Aimee, stai sa ma gandesc de unde te cunosc

Aimee spunea...

mi-ai lasat un mesaj pe blog... sambadi

Anonim spunea...

patriotule
n-am fost niciodata prin zalau

Anonim spunea...

eu mai degraba am fost, dar ma mai duc. Nu putem fi toti patrioti olteni, eugenia