miercuri, 28 ianuarie 2009

15 ianuarie


Jurnal de Syncrude



nu se știe când terminăm contractul, vor să ne pună să mai semnăm unul încontinuare. Eu aș mai rezista o săptămână și nici atât, dar mai mult nu cred nici mort. Mi-e un dor de Sulfina peste puterea mea de înțelegere.

Și am început să mă cam satur și de poveștile moșnegilor. La început au fost interesante, dar au început să se repete și mă plictisesc de moarte. Pe lângă moșneagul Ron a mai apărut și moșneagul Ken și moșneagul Ed. Am aflat ca Sylvain e mult mai vârstnic ca mine, are peste 50, dar nu-i arată, poate pentru că e quebequaz.


17 ianuarie

- Alo, da, ești Sulfina mea?

- Sunt Sulfina ta, când vii acasă?

- Încă nu știu. Nu știe nimeni, toată lumea se face că ninge. Ce mai e nou?

- Nimic. Ți-au venit două pachete din România. Unul de la Paul Bogdan și altul de la Eugenia. Pot să le deschid?

- Da, da, deschide-le!

- Așa, Paul îți trimite o carte, trei CD-uri cu filme românești Toma Caragiu și o pagină din suplimentul Adevarul...mă mai iubești?

- Da, muult

- ... în care un tip scrie despre orașul nostru Edmonton. Vrei să-ți citesc?

- Nu. Citesc eu când vin acasă. Ce scrie?

- Despre festivalurile din Edmonton. De la Eugenia multe dulciuri dar și busuioc, dar și scoici dar și o vază nu știu din ce metal cu un castron din același metal, parcă ar fi din argint. Și o felicitare, vrei să ți-o citesc?

- Nu, o citesc eu când ajung acasă. Ce scrie?

- Cred că te iubește cam tare. Ți-e dor de mine?

- Mi-e foarte dor de tine

- Mă iubești?

- Te iubesc!

- Nu mai stai mult, nu?

- Nu

- Abia aștept să ne vedem și să mă strângi în brațele tale păroase

- Și mai ce?

- Și mai știi tu

- Da, știu eu. Dar spune-mi, totuși

- Mm, nu-ți spun că poate sunt ascultate telefoanele

- Acum te las că se închide cantina...

- Mă suni mâine?

- Te sun

- Mă iubești?

- Te iubesc

- Numai pe mine?


19 ianuarie

nimic nimic nu s-a mai intamplat nou, s-a încalzit vremea, munca e aceeași, colegii aceiași, șefii tot ăia, bucătarii tot ăia, același portar, aceiași șoferi de autobuze, aceleași câmpii înzăpezite, aceiași pini, aceeași mină, aceleași case pe roți. Numai eu sunt mereu altul, cam sucit și nerăbdător să ajung acasă. Pun eu mâna pe Sulfina mea...

5 comentarii:

Lumi spunea...

Dorian, am si eu o curiozitate: care dintre barbatii din fotografie esti tu: cu sapca, cu chelie sau cu mustata?

DoDu spunea...

Mai sapa si tu prin articole mai vechi, o sa afli negresit

Lumi spunea...

Aha... Cu chelie.
Dar imi place mai mult cu chelie si clop.

eugenia spunea...

antimoniu

pandhora spunea...

"numai pe mine?"
exact asta e intrebarea :))
imi place sotia ta! :))