9 ianuarie
Se spune o zi mai relaxată. Până la două jumate ne-am plimbat dintr-o baracă în alta și concluzia e că toate barăcile sunt la fel, atât pe dinăuntru cât și pe dinafară. Și au același miros de detergent ieftin. Abia spre sfârșit am învârtit niște șuruburi bituminoase, pline de rugină. Eric ne-a delectat cu povești din armata canadiană. Desene, scheme, strategii și dedesubturi. A stat trei ani și s-a săturat, n-a reușit să avanseze mai sus de soldat II.
- Știți ce grea e instrucția, ne-a convins pe toți, mai ales cu o burtă ca a mea...
De la Joe am aflat că nu e niciun scârț să-ți faci pensie particulară, ai numai de pierdut și neplăceri pe urmă (Eric da, are o burtă impozantă, dar e și mare de la natură). Și nici nu merită sa câștigi mai mult de 80 000 pe an, dai prea multe taxe guvernului și îmbogățești guvernul cu banii tăi. Pe urmă ne-a îmbrobodit cu povești de prin alte mine pe unde a mai lucrat. Mina de aur, mina de diamnate, mina de nichel. Undeva la dracu în praznic, prin Teritoriile de nord vest.
- Am cinci copii, da când ajung la 80 de mii de lei canadieni brut, mă opresc, o tulesc la pescuit și la vânătoare.
Pe la 4 au venit instalatorii și ne-au scos acoperișul de la casa de pompe. Clănțăneală de dinți. Am lucrat mai mult cu Sylvain. Sylvain s-a îndrăgostit de mine, cred că suntem de aceeași vârstă, mi-a promis că-mi lasă numărul de telefon și mă caută cand ajungem acasă, până mă găsește
- Păi, dacă-mi lași numărul tău, cum o să mă găsești, eu trebuie să te caut.
- Nu-i nimic, atunci mi-l lași și tu pe al tău și te caut tot eu. Bem ceva împreună, înțelegi? Socializăm. Îți place sake?
- N-am încercat niciodată, cum e sake?
- E bun, se bea cald. Dar nu clocotit!
Sper că nu e gay, pare totuși, de treabă. Cu tot cu accentul lui puternic franțuzit. E quebequaz și el și Eric. Ăștia am fost toți pe ziua de azi, 4 mari și lați, Florin a lucrat cu altă trupă la o bandă rulantă, afară în aer liber și curat. Nu și-a mai luat izmene, cu o zi înainte a transpirat unde nu trebuie, azi, în schimb, a înghețat tot acolo. Și-a făcut socotelile:
- Mai bine transpirat decât înghețat, pe cuvâtul meu!
9 comentarii:
Eu zic sa socializezi şi să bei sake... şi să îmi spui şi mie cum este...
Abia aştept continuarea...
Felul in care scri mi se pare atit de familiar. Se vede ca ne-am cunoscut la virsta cind orice interactiune lasa urme adinci.O sa urmaresc "comiterile" tale literare(am citit undeva ca un poet "comitea" versuri)si o sa le citesc cu nesat. Apropo: "Birtul garii" e citit cu acelasi nesat de catre toti rezervistii (nealcoolizati) inca din Caracal.
Lumi,
vezi ca de pe pagina ta am ajuns la concursul ala fara canguri la care m-am inscris cu brio.
O sa-ti spun cum e sake cand o sa-l beau
Viorele,
onorat de vizita, daca ti-a placut birtul garii mai am si pe aici, vezi la "vere" si "P" :)
Dorian, am citit tot, te sustin 100%, dar , daca nu castigi concursul, iti trimit eu cartea prin posta de indata ce apare in librarii (cu tot cu autograf, daca vrei!)... e bine asa?
Lumi,
nu vreau. Nu o vreau decat daca o castig cinstit, am si eu fumurile mele, mai ales ca, nu stiu pe unde, mi-ai pus sare pe rana.
Eiii, doar te-am tachinat, zau...
Credeam ca nici n-ai observat cand am scuturat solnita cu sare, hi, hi, hi...
Ok, fie cum zici tu... Dar o pila la autoare pot pune, nu? Asta ca sa castigi cinstit concursul...
Sunt de acord cu Florin, mai bine transpirat decat inghetat :))
Da, te rog, Lumi, o pila la vremea ei...ehehei
Aimee, Sulfina mi-a repetat in nu stiu cate randuri, depinde in ce pozitie ingheata...
Pus pila... cica la nevoie ar putea exista un premiu de consolare. Bafta!
Trimiteți un comentariu