Trecerea de la o depresie adâncă la starea de bucurie intensă poate fi parcursă în câteva secunde. Vine șeful și-ți spune, ești concediat. Și explodezi de fericire prin toate găurile salopetei, îți vine să-l iei în brațe pe șeful ăsta și să-l pupi. Iacs. De când, șefule? Din momentul în care vorbim. Pe șef ar putea să-l cheme Remi Teriaux, un derbedeu quebeqoiz, sau Marcus și nu mai știu cum, un căcănar de niufi. Sau chiar Cindy Lee, o altă quebequoiză cu curul mare și foarte aproape de pământ. În momentul acela îți vine să crezi că viața e frumoasă. Viața nu e atât frumoasă și, pentru momente ca acestea, aștepți îndelungat, te zbați și suferi, alteori înjuri și blestemi ori te superi ca măgarul, pe întregul sat.
După două luni de absență, la biserică m-am simțit relaxat. Am avut sentimentul ăsta... de apartenență. Ca ortodox creștin. Verbul zilei: a aparține. Asistând și participând la o slujbă neschimbată de aproape două mii de ani. Am ținut-o pe Sulfina mai tot timpul de mână. Senzația de calm, pace și echilibru. A aparține unei femei. Unei familii. Unei arii mai restrânse sau unei națiuni. Unei comunități. Unei religii, unei generații. Unui curent. Unor părinți
.
8 comentarii:
ce-a fost greu...a trecut..?
Depine in ce sistem levitam. Intr-unul inchis vorbim de transformari, intr-un sistem deschis de disipari.
O problema se poate dilua la nesfarsit dar nu va dispare, practic, niciodata
de apartineai de biserica din satul meu te tineai de mana cu cantorul, ca pe sulfina ti-o tineau in spate, la femei
Daca o are catifelata ca a Sulfinei il tin tin si pe cantor de mana
a descoperi.
a descoperi ca iti apartii.
mai intai tie si pe urma unei familii, unei religii, unei slujbe, unui popor...
Da, dar nu toti suntem Cristofor Columb
important e sa incerci. nici lui columb nu-i ieseau toate asa cum planuia
Ai dreptate, lui Columb nu i-a iesit nimic, pentru ca el cauta Indiile nu America.
Trimiteți un comentariu