joi, 20 martie 2008

Despre păpuşi


Tata nu mi-a cumpărat niciodată jucării pe când eram copil pentru că tata, pe când eram copil, avea un dicton. Pe când eram copil nu ştiam ce înseamnă dicton, însă tot tata spunea mereu pe nerăsuflate:
- Jucăriile nu ţin de foame!
Ceea ce era, negreşit, o judecată proastă. Fiindcă există foame şi foame. Iar mie îmi era foame de jucării aşa cum şi tatei îi era foame de mama, care nu explic pe larg că e cu prostii, sau îi era foame de ţigările lui, sau de ţuica lui, iar altădată îi era foame de vecina noastră, care iar nu vreau să explic şi aşa mai departe.
Adică treaba cu vecina nu s-a terminat fără nici o urmare, că a auzit şi vecinul nostru, nenea Gyuri, şi pe loc a smuls un par din fasole cu care a venit la tata. Tata îl aştepta cu o lopată întreagă aşa că nenea Gyuri a dat-o cu salutul
- Servus, vecine
- Să trăieşti, Gyuri baci, ce mai e nou?
- Am auzit că are să plouă la noapte…
- Da, aşa am auzit şi eu. Dar ce faci cu parul ăla de fasole?
Nenea Gyuri a mai privit odată la lopata lui tata şi, puţin cam nervat, a încheiat
- Acum mă duc că mă aşteaptă muierea mea.
Poate de aia, într-o zi, umblând încoace şi-ncolo, am văzut o păpuşă într-o curte. Era chiar aproape de gard, iar pe stradă nu se vedea nimeni. Şi atunci repede mi-a trecut un gând tâlhăresc. Unul la drumul mare, nu orice gând. Va să zică, mi-am băgat mâna prin gard. Am apucat păpuşa de cap, numai că păpuşa era mai mare decât spărtura şi nu ştiu cum se face că şi mâna mi-a devenit deodată mai mare şi n-am mai reuşit să o scot afară. M-am chinuit cât m-am chinuit, dacă am văzut că nu se poate, m-am liniştit pe loc. Am şi aţipit şi am visat că partea de mână trecută de gard se umflase cât un dulap. Până m-a găsit tata după vreo două ore de când nu mai apăream de la joacă.
- Ce faci acolo? m-a întrebat tata.
- Mângâi păpuşa asta pe cap.
- Cu ce scop?
- Era cam tristă şi plângea, că cineva a aruncat-o peste gard. Cine a mai văzut un gard atât de neîngrijit?
- Nu cumva voiai s-o furi?
- Cum să o fur, că doar are capul mai mare decât gaura prin care mi-am băgat mâna şi nu mai pot să mi-o scot…
Care tata, când i-a tras un picior gardului, praf l-a făcut, apoi m-a luat în spinare şi fugi sănătos cu mine până acasă, fără oprire. A fost unul din rarele momente când tata a fost de partea mea şi nu a ursului. Şi asta din cauză de păpuşă. Mi-a explicat el mai târziu:
- Să te joci cu o păpuşă e un act bărbătesc, numai să fie una vie.
E drept ca n-am priceput mare lucru.
- O sa înţelegi tu mai târziu.
- Cam când?
- Ei când, când ţi-o veni vremea
Eu am tot aşteptat să vină vremea aia, însă nici tata nu mi-a lăsat vreun reper. Până la urmă, după nişte ani grei, m-am însurat fără nici o premeditare şi m-am iluminat pe loc. M-a năpădit brusc înţelegerea de care-mi povestise tata. Cam asta e. Acum gata, vorba lui nenea Gyuri, că mă strigă Sulfina, nevastă-mea, în dormitor la joacă.
- Vin, păpuşo!




11 comentarii:

motanes spunea...

Numa' ai grijă să nu rămâi înţepenit, iar. :P

jane spunea...

((-:
foarte misto

sylvi spunea...

cred ca asta am mai citit. numai ca ai adaugat ca te cheama Sulfina. sau si altele poate ca ai mai adaugat. parca tin bine minte ca am mai citit undeva de vecini cu parul din fasole si cu lopata. nu?

eugenia spunea...

o sa corectezi neângrijit, nu?
sterge-mi comentariul

te citesc

DoDu spunea...

Mi-ai cobit, motanes.

Nu, Sylvi, a-a. Tot ce vezi e adaugat. Numai niste virgule erau dinainte

Nu sterg, Eugenia, de ce sa nu vada lumea ca n-am stiut sa aplic regulile academiei, ca sunt analfabetar, sau ce sunt

delaskela spunea...

nu stiu, dar urmaresc de vreme indelungata tehnica, strategia din aceste proze, si am devenit prudent, caci daca uneori sunt momente, imagini ce invita la ris cu lacrimi (desfatari, realmente), uneori insa intervin niste nuante dramatice, cam ''deconstructive'' (mama, ce misto era sa ma fac critic), adica care te lasa asa, cam suspendat, cam pe ginduri, adica nu stii, sa rizi? sa nu rizi? oricum, ramin la ideea, deja fixa, ca avem de a face probabil cu un profesionist...as citi in mod repetat o carte continind povestile de aici...e o lume (topos, oau)scrisa cu mare rafinament...mda, trebuie sa recunosc asta

sylvi spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
DoDu spunea...

delaskela,
daca prinzi cartea aia sa mi-o imprumuti si mie, ca nu stiu despre ce vorbesti, poate inteleg din carte

about2run spunea...

mie mi-e dor de masinuta galbena de tabla :)

plus... ce faceai cand venea iepurasul lui gyuri cu doua saptamani inainte? stropeati si fetele lor, cu promisiunea ca le lasati stropite pe ale voastre?

innuenda spunea...

hehehe, măi dodule, că mare pişicher mai eşti! Da' minţi frumos, zău aşa! :))

DoDu spunea...

Eu n-am mintit niciodata, unde m-ai prins tu cu minciuna?