Povestea cu paltonul

După armată am prins o iarnă geroasă rău, abia așteptam să scap odată de ea că nu mai rezistam cu paltonul în spate să mi-l vadă lumea ros de molii. Moliile sunt foarte rele, se dau la hainele oamenilor săraci, la hainele de bogatași nu, că fac discriminari sociale. Într-un an, moliile mi-au ros paltonul și singurul tricou bun ce-l aveam și eu, mi l-a cumpărat mama de ziua mea când am terminat liceul. Scria “Bambi” pe el, dar nu era roșu că alea sunt tricouri de fete, era maro, de băieți. Eu m-am oferit, odată, să-mi cumpăr și un tricou alb, dar albul se murdărește prea repede și pe urmă lumea crede că nu-ți speli tricoul că pute și se ferește de tine ca de râie. Nici negrul nu e bun, că și ăla se murdărește la fel de repede dar nu se vede și nu mai știi când trebuie spălat. Mi-a spus mie cineva că nu e bine sa speli tricoul deodată cu prosopul că se prind scamele de la prosop. Și nici cu ciorapii, că se prind găurelele de la ciorapi, prin deducție, pe care nu știu daca tot moliile le fac.
Iar paltonul nu se spală deloc, dacă speli paltonul iese ca din curul calului și nu-l mai calci cu toate călcătoarele din lume. Ba se duce la curățat chimic dacă ți-l primește, pe al meu nu l-au primit.
- Nu vă plac moliile sau de ce?
- N-avem atâtea chimicale câte are nevoie paltonul ăsta, mi-au raspuns curățătorii chimici, la obiect.
- Păi, de ce să-i trebuiască atâtea chimicale, că doar lucește
- Tocmai de aia
Tocmai de aia m-am supărat că nu înțelegeam la ce se referă, vorbeau fonfăit și rebusistic
- Nici măcar pe dos?
- Depinde cum arată dosul, s-au codit ei
Mi-am scos paltonul și l-am întors pe dos. Au și sărit câteva molii din el și s-au izbit cu capul de vitrină.
- Ne pare rău, s-au scuzat curățătorii…
- Doar nu credeți că se se pot infecta chimicalele de la el.
Pe urmă curățătorii nu s-au mai abținut și-au început să râdă zgomotos cu gurile până la urechi. Pe urmă am început să râd și eu să nu creadă că nu m-am prins sau că n-am simțul umorului. Bine că n-au plâns, că la plâns nu știu cum să reacționez, mai degrabă m-apucă mila. Pe urmă le-am spus că nu ies de-acolo cu paltonul murdar, mai bine le sparg vitrinele cu ce apuc și i-am apucat pe curățători de gulere. Pe urmă a intrat șeful curățătoriei apărându-se de molii și și-a cerut scuze în numele colectivului cooperativei lor oferind-mi un palton curat pe care cineva îl lăsase acolo cu doi ani în urmă și nu-l mai ridicase. Părea ca nou așa că l-am acceptat pe de gratis. Am plătit numai curățatul și am iesit plin de voie bună. M-am și însurat cu el, eu cred că a fost un palton cu noroc.