miercuri, 13 februarie 2008

Alba neagra





Păi eu m-aş juca alba neagra, dar eu mereu ies neagra şi mă nervez că am trupul păros, pătrunjel şi mărar, iar unii îmi spun gogoneaţă.
Mai bine stau blogger şi-mi scriu jurnalul din experienţă. Adică eu jurnal scriam şi când eram mic, aveam mereu acelaşi titlu. Scriam aşa: ce-o să fac eu mâine. Dar niciodată nu s-a nimerit cu ce spuneam eu, aşa că l-am abandonat, începusem să fiu trist şi să scriu tot felul de porcării care or să mi se întample. M-am speriat rău, de aia. Plus că porcăriile începeau să mi se întâmple. Plus că, într-o zi, mi-a găsit tata caietul de jurnal şi mi-a dat cu el în cap din cauză că la pagina doi am scris că mâine o să-i pun o coropâşniţă în pălărie. Şi la pagina trei a găsit acelaşi lucru. Eram pornit în ultimul hal. A găsit şi la şase, pe urma şi la opt şi mi-a dat cu caietul în cap până i-au zburat filele. Aşa a aflat tata în pagina 30, că i-a zburat pagina chiar pe un ochi, cum o sa-mi suflu mucii în ţuica lui, o să-i scot pantofii în ploaie şi o să-i arăt curul când doarme. A adunat paginile de pe jos şi a zis.
- Hopaa! Devine interesant. Uite ce criminal cresc eu la casa mea!
Mi-a luat caietul şi a început să-l citească cu ochelarii lui. Când găsea ceva interesant, îi citea şi mamei:
- Uite ce scrie fiu-tău aici: mâine o să iau un patru că n-am învăţat la matematică nimic şi profesoara e o scorpie de profesoară, bine zice tata că profesoarele de matematică sunt ţăcănite... Nu e chiar prost fiu-tău ăsta, îmi mai dă şi mie dreptate că sunt taică-său.
Pe urmă a citit mai departe şi a răcnit:
- Când îl prind, îl belesc de viu, uite ce scrie mai departe: care şi tata e ţăcănit mai tot timpul şi cam căcănar, cred că mâine îi bag un şoarec mort în servietă… Îl omor!
Dar nu m-a omorât tata, că încă sunt viu şi deştept şi n-o să-mi joc banii la alba-neagra că-i pierd într-un mod necinstit.



7 comentarii:

Ecaterina spunea...

Cand eram mica avea si eu insemnari tip jurnal care incepeau invariabil cu "astazi am plans pentru ca..."

Ecaterina spunea...

*aveam

DoDu spunea...

Eu nu plangeam, decat pe ascuns, ca sa nu-mi fie rusine de cineva. Plangeam pe rupte, ca asa plang toti copiii, mereu se gasea un motiv. In clasa intai cel mai tare am plans cand un copil rau mi-a spart penarul meu preferat. Ca era un penar de lemn lacuit si se inchidea cu un carlig cam mic.
Mama mi-a spus ca nu-mi da alti bani de penar, iar tata a facut un taraboi de parca as fi dat foc la casa, asa ca m-am dus in spatele casei si am plans din nou. Bine ca nu m-a vazut nimeni, ramane secretasul meu

innuenda spunea...

Asta-i amuzant la blog. Ca poate fi ce vrei tu, ca il poate citi cine vrei tu si astfel poti trimite mesaje cui vrei tu. Exact asa cum faceai tu in caietul tau "jurnal de amintiri". Trebuie sa scriu si eu despre asta. E prea generos subiectul :))

DoDu spunea...

Eu cred ca ar trebui sa scrii si tu, Inuenda, ca la pozitiile preferate am ramas dezamagit din punct de vedere al titlului, adica m-am repezit in el cu asteptari

innuenda spunea...

:)) Recunosc faptul ca am mizat pe inducerea asta in eroare, ca o ticaloasa ce mi-s!

Dar referitor la pozitii, pentru cultura ta generala, prefer pozitii de conducere . Hehehehe, iar ti-am frustrat asteptarea. Ce sa fac daca draga de limba romana imi permite...

DoDu spunea...

Mda, pozitiile de conducere inseamna ca vrei sa fii tu deasupra