marți, 26 februarie 2008

Leapşa, hm



Am primit şi eu o leapşă, de la Silvia, cu toate că nu ştiu exact ce înseamnă, dar am primit-o. Acum trebuie să public pe blog prima poezie pe care am scris-o în viaţa mea. Dacă ar fi să public prima poezie pe care am făcut-o (ca şi coparticipant) ar fi uşor, l-aş pune pe primul meu copil, dar aşa, cu partea scrisă e greu de tot. Mai mult ca sigur a fost o poezie patriotică, că eram foarte patriot când eram mic. Vecinii mei fiind unguri, sârbi, nemţi şi ţigani, mereu ne lăudam fiecare cu naţia lui. Plus că-l aveam şi pe Ghiţă, pe jumătate bulgar şi fraţii Pancarician, care erau armeni. Cea mai mare gură o avea ungurul Gyuri, care era copilul lui nenea Gyuri.
- Ungurii sunt cei mai tari din ţară, că ştiu să vorbească ungureşte. Iar în Covasna şi Harghita suntem covârşitori.
- Cine sunteţi covârşitori, tu cu taică-tău?
Eu nu auzisem, încă, nici de Covasna şi nici de Harghita şi habar nu aveam ce înseamnă covârşitori.
- S-o crezi tu că sunteţi covârşitori, ia zi ceva pe ungureşte!
- Cutio fos
- Şi ce înseamnă?
- Nu ştiu, dar aşa zice tata când se îmbată ca porcul.
- Păi şi eu ştiu să zic cutio fos acum, iar tata se îmbată şi el ca porcul, asta mă face ungur?
- Nu, că tu eşti român.
Bela se umfla în pene cu guma de mestecat sârbească ,
Günther cu maşina lui taică-său, iar Lae cu bunicu-său care lucra la gostat.
- Bunicu-meu lucrează la gostat.
- Şi ce dacă?
- Şi fură
- Ce fură?
- Pui morţi, ieri am mâncat unul, uai ce bun a fost, prăjit pe jar, uai!
Ne-a lasat gura apă la toţi.
Pe urmă, după ce ne mai lăudam un pic cine e mai tare, mergeam toată gaşca la pescuit, pe Bagher, o baltă din apropiere, unde ne nervam că ne săreau broaştele pe plute şi ne încurcau cârligele. Atunci
Günther devenea neamţ cotofleanţ, Gyuri ungur pungur, Bela cal verde, lui Lae îi ziceam ţigane, iar mie imi spuneau moldoveanule cu toate că eram ardelean sută la sută. Sau poate tocmai de aia.

Prima poezie, ca să nu mă îndepartez, totuşi, de leapşă, oare ce-o fi leapşa, am scris-o în clasa a şaptea. O mai păstrez pe undeva printr-un caiet, în pod la mama. Nu sunt chiar sigur şi nici nu-mi amintesc pentru că am urechile mari, decât primele două versuri, şi asta după trei beri şi nişte eforturi supraomeneşti. Poate nu ajunge pentru leapşă, dar le scriu oricum, să se bucure lumea:


Patria mea Republica Socialistă România

M-am născut în patria mea Republica Socialistă România şi acum locuiesc la câmpie
Într-o casă de căramidă tencuită cu gradină, curte, o bucătarie de vară, o pompă de apă şi vie


Via era a tatei, bineînţeles, cine intra în via tatei era ca şi mort, oricat de patriot ar fi fost. Eu şi cu Troancă mai intram, dar ne tremurau izmenele în asemenea hal că nu ne priau deloc strugurii, făceam imediat pântecăraie şi lăsam urme prin vie. De fapt, tatei nu-i plăceau patrioţii, zicea că se pişă pe capul lor de patrioţi, că sunt nişte comunişti împuţiţi şi vor colocăi în iad. Mai bine zis pe fundul iadului. Tata zicea că în iad nu-i chiar rău, decât pe fundul iadului. Zicea că fundul iadului era plin de nămol amestecat cu căcat, cărbuni incinşi, bolşevici şi comunişti.
- Atâta îmi doresc, tot tata mai zicea, să apuc ziua când o să cadă de la putere şi o să-mi suflu nasul pe chelia lor.
Dupa ’89, dorinţa i s-a împlinit, dar numai pe jumătate. Comuniştii au căzut, însă tata şi-a suflat nasul pe chelia lui nenea Gyuri când s-au îmbătat amândoi ca porcii într-un birt ordinar ieşit ca ciupercile după ploaie odată cu recucerirea democraţiei. Nu se puteau hotărî în ce partid să se înscrie. Tata opta între ţărăniştii lui Raţiu şi liberalii lui Câpeanu. Până la urmă, din cauza lui nenea Gyuri, s-a înscris la Uniunea Democratică Maghiară.
- Băi, eu nu înţeleg nimic ce bolmăjesc aia acolo, spune-le să vorbească mai rar.
Problema era că nici nenea Gyuri nu înţelegea mare lucru.
- Nu ştiu ce dracu de ungurească folosesc ăstia, că din ce-am învăţat eu de la mama, nu pricep decât două trei cuvinte dintr-o frază.
Aşa că au analizat problema şi şi-au dat demisia. Venise rândul tatei. L-a pus pe nenea Gyuri să aleagă între Vatra Romanescă, PUNR sau România Mare! Iar nenea Gyuri, înjurând pe ungureşte, a ales Vatra Românească.
- Dă-le în mă-sa de partide, ozoniat cutio fos, că nu mai ai nici o securitate cu ele.
Au sărbătorit la birt, că altundeva unde.
- Dar băieţii matale pe unde mai sunt, că nu i-am văzut demult, a mai întrebat nenea Gyuri
- Băieţii mei? Care din ei? S-au cărat la capătul lumii!
- Păi cum, că erau mari patrioţi când erau mici.
- Nu erau. Dacă erau patrioţi nu plecau.
Nu comentez, poate tata are dreptate, că în ultima vreme n-am mai scris nici o poezie patriotică. Cred că e cazul să îndrept lucrurile. Dacă tot am primit leapşa asta şi mi-am amintit de prima mea încercare poetică. Şi să nu uit, dau şi eu leapşa, mai departe, innuendei şi femeii simple. Dacă o vor.



6 comentarii:

Ioan Usca spunea...

Nici eu nu ştiam ce e aia leapşă, dar, am întrebat...
Este ceea ce se cheamă la noi "prinsa".

sorin spunea...

oricum, poezia patriotica e ceva misto care te remonteaza, care te face sa simti radacinile, un fel de cafea cu parfum de ogoare, de santiere...versuri aproape nemuritoare citesc aici, cu RSR, ce timpuri misto, tov Dodu...

Anonim spunea...

primesc leapsa... dar raspund mai incolo. ca n-am net. si mai am vreo 2 restante :)

Anonim spunea...

M-am prins, Sorine, daca e de-a prinsa.

Domnule, delaschela, deci asa, ne intovarasim. Pai sa-ti spun, n-am fost membru de partid, deci nici tovaras. Mai degraba mi se spunea cetatene, mai ales ca am vizitat penitenciarul pe dinnauntru. Doar am incalcat legile tarii. Comunistii nu-mi dadeau pasaport iar eu voiam musai sa vad lumea.
Daca tot insisti, ai putea incerca virgula "camarade"

innuenda spunea...

Bravo, dodule, pai leapsa e o chestiune care se anunta si pe blogul celui caruia i-o dai, nu de alta, dar poate are examene sau ceva si nu citeste bloguri taman cand primeste lepse. Deci acum ca am luat-o la cunostinta, o sa trec la treaba. Nu stiu care a fost prima prima, dar stiu ca m-am apucat de scris in clasa a saptea. Am insa un caiet de poezii din liceu, arata groaznic, e cu foi ingalbenite de timp. O sa ma duc sa-ti copied de acolo prima poezie.

Anonim spunea...

Pai eu de unde sa stiu ce e leapsa, doar am explicat ca habar nu am cu ce se mananca, acum sa sa ghicesc si modul de intrebuintare?